....ceata gandurilor mele, ascunse prin cine stie ce ungher al sufletului. ceata trecutului, ce nu vrea sa se imprastie cand soarele se urca in mine, cand oftat nu mai am.
ceata si vis. vis ce iese din ceata celorlalte vise si se preface viu, cu viata lui ma-ndeparteaza de a mea viata.
si nu stiu daca e chemarea mea sau e chemarea ta, si nu stiu daca este vis sau e dorinta.....
duminică, 14 februarie 2010
miercuri, 3 iunie 2009
Privire in viitor
Din ce in ce mai mult lectura ia forma unui cutit ascutit, ce traseaza dureros diferenta intre generatii- tinerii, cei cu varsta ce nu depaseste 20 de ani, care isi culeg informatiile nu din carti tiparite, ci prin alte metode, moderne, si oamenii trecuti de 35 de ani, care au invatat si au ramas cu bucuria de a citi.
Primii sunt pusi la zid, criticati, catalogati ca neavand radacini. Cei din a doua categorie se rezuma, de regula, la a fi mandri de "pozitia" lor, pe care o pun in valoare cu orice ocazie. Astfel s-a creat o lupta ce i-a facut pe tineri mai indaratnici, i-a indepartat si mai mult de lectura. O lupta din care nu pot iesi invingatori.
***
Promovez lectura citind.
E de ajuns? Nu, atata timp cat eu, cel care citeste, nu fac nimic pentru a strecura in sufletul unui copil bucuria de a citi. Ma simt ca si cum as avea un mar sanatos care se face mai mare si mai bun cu fiecare muscatura pe care o iau din el, iar in jurul meu stau copii ce nu-i cunosc gustul, rumegand radacini de copac.
Voi promova lectura atunci cand voi da copiilor ce locuiesc pe aceeasi scara de bloc sau copiilor din parcuri sau copiilor de oriunde ar fi ei carti care mi-au incantat copilaria, fara a ma interesa ce salariu au parintii lor. Voi promova lectura atunci cand voi prinde curajul sa merg intr-o scoala si voi propune dirigintilor o ora de prezentare a literaturii pentru copii, ora in care sa le vorbesc despre lumea minunata a cartilor, ora in care sa ii plimb de la insula lui Robinson Crusoe la Coliba unchiului Tom. Voi promova lectura atunci cand voi reusi sa strang o mana de suflete si sa organizez un cerc de lectura, unde sa se discute saptamanal sau lunar despre o carte- nu un cenaclu in care copiii sa citeasca propriile creatii.
Sunt doar trei pasi pe care ii voi face, fara a ma mandri ca promovez lectura. Sunt gesturi simple, atat de simple ca orele de limba romana coordonate de o profesoara cu har, careia ii multumesc si acum dupa fiecare carte citita.
Primii sunt pusi la zid, criticati, catalogati ca neavand radacini. Cei din a doua categorie se rezuma, de regula, la a fi mandri de "pozitia" lor, pe care o pun in valoare cu orice ocazie. Astfel s-a creat o lupta ce i-a facut pe tineri mai indaratnici, i-a indepartat si mai mult de lectura. O lupta din care nu pot iesi invingatori.
***
Promovez lectura citind.
E de ajuns? Nu, atata timp cat eu, cel care citeste, nu fac nimic pentru a strecura in sufletul unui copil bucuria de a citi. Ma simt ca si cum as avea un mar sanatos care se face mai mare si mai bun cu fiecare muscatura pe care o iau din el, iar in jurul meu stau copii ce nu-i cunosc gustul, rumegand radacini de copac.
Voi promova lectura atunci cand voi da copiilor ce locuiesc pe aceeasi scara de bloc sau copiilor din parcuri sau copiilor de oriunde ar fi ei carti care mi-au incantat copilaria, fara a ma interesa ce salariu au parintii lor. Voi promova lectura atunci cand voi prinde curajul sa merg intr-o scoala si voi propune dirigintilor o ora de prezentare a literaturii pentru copii, ora in care sa le vorbesc despre lumea minunata a cartilor, ora in care sa ii plimb de la insula lui Robinson Crusoe la Coliba unchiului Tom. Voi promova lectura atunci cand voi reusi sa strang o mana de suflete si sa organizez un cerc de lectura, unde sa se discute saptamanal sau lunar despre o carte- nu un cenaclu in care copiii sa citeasca propriile creatii.
Sunt doar trei pasi pe care ii voi face, fara a ma mandri ca promovez lectura. Sunt gesturi simple, atat de simple ca orele de limba romana coordonate de o profesoara cu har, careia ii multumesc si acum dupa fiecare carte citita.
luni, 25 mai 2009
Randurile citite, jocul intre bucuria sufletului si sclipirea mintii
Bloguri. Site-uri. Ma "invart" prin ele zilnic, citind stiri si impresii.
Dar de cand a inceput concursul "Promovez Lectura" pe Tamada.ro ma intreb daca eu fac acest lucru, daca doar noutatile si impresiile culese de pe internet ma "arunca" printre cei ce promoveaza lectura.
Nu stiu ce ar spune specialistii, dar sufletul meu a raspuns negativ: nu, materialele publicate in presa ori materialele bloggerilor din lista ta de preferinte nu se incadreaza in domeniul "lectura".
Si am inceput sa-mi explic ce presupune, pentru mine, lectura.
In primul rand, o carte ce are cotor.
Am sesizat ca pot sa citesc pagini intregi scoase la imprimanta, insa nu am aceeasi satisfactie ca atunci cand pun mana pe o carte cu pagini legate, numerotate, o carte in care imi pot strecura un semn de carte. (Asta nu inseamna ca daca nu este o carte frumos legata randurile citite nu constituie lectura....:) )
In al doilea rand, liniste.
Nu m-am educat sa simt mesajul unei carti daca nu o citesc in liniste. Am citit in mijloace de transport- aglomerate sau mai putin aglomerate- sau in pauze, la serviciu. Insa nu am avut satisfactia cititului. Am inteles mesajul, dar nu am reusit sa il simt. Aveam senzatia pe care o traiam eleva fiind, cand ii spuneam profesoarei de fizica lectia de la un capat la celalalt, urmarind cu ochii mintii randurile din caiet si tinand strans- inchisi ochii sufletului.
Toate cartile citite intra in categoria lectura?.
Da, pentru ca fiecare carte imi arata o frantura de lume sau imi contureaza o parere despre un anumit lucru sau ma face sa descopar ori sa cunosc mai bine un scriitor. Fiecare carte citita este un raspuns intr-o lume a intrebarilor.
Si nu, atata timp cat o carte citita satisface doar mintea, nu si sufletul.
Si totusi, promovez lectura?
Da, atata timp cat pe noptiera cartile se succed, foile citite lasa loc foilor necitite si sufletul mi se umple de bucurie cu fiecare pas pe care semnul de carte il face printre pagini.
Dar de cand a inceput concursul "Promovez Lectura" pe Tamada.ro ma intreb daca eu fac acest lucru, daca doar noutatile si impresiile culese de pe internet ma "arunca" printre cei ce promoveaza lectura.
Nu stiu ce ar spune specialistii, dar sufletul meu a raspuns negativ: nu, materialele publicate in presa ori materialele bloggerilor din lista ta de preferinte nu se incadreaza in domeniul "lectura".
Si am inceput sa-mi explic ce presupune, pentru mine, lectura.
In primul rand, o carte ce are cotor.
Am sesizat ca pot sa citesc pagini intregi scoase la imprimanta, insa nu am aceeasi satisfactie ca atunci cand pun mana pe o carte cu pagini legate, numerotate, o carte in care imi pot strecura un semn de carte. (Asta nu inseamna ca daca nu este o carte frumos legata randurile citite nu constituie lectura....:) )
In al doilea rand, liniste.
Nu m-am educat sa simt mesajul unei carti daca nu o citesc in liniste. Am citit in mijloace de transport- aglomerate sau mai putin aglomerate- sau in pauze, la serviciu. Insa nu am avut satisfactia cititului. Am inteles mesajul, dar nu am reusit sa il simt. Aveam senzatia pe care o traiam eleva fiind, cand ii spuneam profesoarei de fizica lectia de la un capat la celalalt, urmarind cu ochii mintii randurile din caiet si tinand strans- inchisi ochii sufletului.
Toate cartile citite intra in categoria lectura?.
Da, pentru ca fiecare carte imi arata o frantura de lume sau imi contureaza o parere despre un anumit lucru sau ma face sa descopar ori sa cunosc mai bine un scriitor. Fiecare carte citita este un raspuns intr-o lume a intrebarilor.
Si nu, atata timp cat o carte citita satisface doar mintea, nu si sufletul.
Si totusi, promovez lectura?
Da, atata timp cat pe noptiera cartile se succed, foile citite lasa loc foilor necitite si sufletul mi se umple de bucurie cu fiecare pas pe care semnul de carte il face printre pagini.
luni, 13 octombrie 2008
Povestiri orientale
Zece povestiri. Interesante, dar nu iesite din comun. Atat au cuprins paginile cartii pe care am citit-o ieri seara.
Marguerite Yourcenar, autoarea, transmite doar esenta. Renunta la detalii si lasa actiunea sa se scurga repede, parca alergata de cealalta povestire.
Mi-a placut foarte mult povestirea pe care a creat-o insasi Yourcenar, fara a avea ca sursa de inspiratia folclorul sau traditiie orientului (cum a facut pentru celelalte povestiri). Cea despre credinta, iubirea de Dumnezeu si iubirea lui Dumnezeu, Sfanta-Fecioara- a Randunelelor. Prin Laptele mortii mi-am adus aminte de Ana lui Manole, dar am fost surprinsa de ultimele randuri. Iar Vaduva Aphrodisia m-a intristat.
Zece povestiri sunt o lectura placuta de seara.
Marguerite Yourcenar, autoarea, transmite doar esenta. Renunta la detalii si lasa actiunea sa se scurga repede, parca alergata de cealalta povestire.
Mi-a placut foarte mult povestirea pe care a creat-o insasi Yourcenar, fara a avea ca sursa de inspiratia folclorul sau traditiie orientului (cum a facut pentru celelalte povestiri). Cea despre credinta, iubirea de Dumnezeu si iubirea lui Dumnezeu, Sfanta-Fecioara- a Randunelelor. Prin Laptele mortii mi-am adus aminte de Ana lui Manole, dar am fost surprinsa de ultimele randuri. Iar Vaduva Aphrodisia m-a intristat.
Zece povestiri sunt o lectura placuta de seara.
vineri, 10 octombrie 2008
Harun si marea de povesti
Incerc sa imi fac propria biblioteca, dar nu cumparand carti si asezandu-le pe rafturi, ci implicandu-ma in paginile ce imi trec prin mana. Fur fiecarei file o traire, ca sa devin eu insami o mare de povesti.
Am ajuns la Harun si marea de povesti din intamplare. Cautam o carte potrivita starii de spirit a surorii mele si Harun m-a oprit, starnindu-mi curiozitatea. O mare de povesti? s-a intrebat sufletul meu de copil. Citeste!, a raspuns omul matur din mine.
Si asa am aflat ca Harun era un baietel fericit care traia, impreuna cu familia lui, fericita, intr-un oras trist, "cel mai trist dintre toate, asa de devastator de trist ca isi uitase propriul nume".
Cartea incepe intr-o nota optimista, vorbind despre vremea cand baietelul Harun era protejat de veselia tatalui sau, povestitorul Rasid Khalifa, si de cantecul suav al mamei sale, Soraya. Rasid Khalifa, poreclit de prieteni Noianul de Cuvinte si de rivali Sahul de Bla, nascocea povesti pe care le spunea in orasul sau si chiar in intreaga tara. Harun, curios ca orice copil, voia sa stie de unde veneau povestile, dar tatal lui ii raspundea doar ca povestile vin din intinsa mare de povesti "Beau din Apa calda a povestilor si dupa aceea ma simt plin de abur ca o locomotiva. (...) Apa curge dintr-un Robinet invizibil instalat pe unul dintre duhurile apei..." Copilul nu credea spusele lui Rasid, luand raspunsul ca pe o alta poveste nascocita.
Viata lui Rasid si a lui Harun se schimba insa in momentul in care Soraya ii paraseste.
Harun isi da seama ca nu se mai poate concentra mai mult de 11 minute (mama lui plecase la ora 11 fix, asta putand fi cauza "atentiei ratacitoare" a baiatului). Pentru Rashid, povestile incep sa i se opreasca pe buze, nascand o serie de conflicte.
Orasul G, invecinat cu Valea K, pitita in Muntii M, acolo unde merg Rasid si Harun, este lumea in care se dezvaluie adevarul si calatoria prin care Harun ajunge sa cunoasca izvorul si talcul povestilor.
Prin Harun si marea de povesti, Salman Rushdie da povestilor viata si oamenilor, povesti.
Am ajuns la Harun si marea de povesti din intamplare. Cautam o carte potrivita starii de spirit a surorii mele si Harun m-a oprit, starnindu-mi curiozitatea. O mare de povesti? s-a intrebat sufletul meu de copil. Citeste!, a raspuns omul matur din mine.
Si asa am aflat ca Harun era un baietel fericit care traia, impreuna cu familia lui, fericita, intr-un oras trist, "cel mai trist dintre toate, asa de devastator de trist ca isi uitase propriul nume".
Cartea incepe intr-o nota optimista, vorbind despre vremea cand baietelul Harun era protejat de veselia tatalui sau, povestitorul Rasid Khalifa, si de cantecul suav al mamei sale, Soraya. Rasid Khalifa, poreclit de prieteni Noianul de Cuvinte si de rivali Sahul de Bla, nascocea povesti pe care le spunea in orasul sau si chiar in intreaga tara. Harun, curios ca orice copil, voia sa stie de unde veneau povestile, dar tatal lui ii raspundea doar ca povestile vin din intinsa mare de povesti "Beau din Apa calda a povestilor si dupa aceea ma simt plin de abur ca o locomotiva. (...) Apa curge dintr-un Robinet invizibil instalat pe unul dintre duhurile apei..." Copilul nu credea spusele lui Rasid, luand raspunsul ca pe o alta poveste nascocita.
Viata lui Rasid si a lui Harun se schimba insa in momentul in care Soraya ii paraseste.
Harun isi da seama ca nu se mai poate concentra mai mult de 11 minute (mama lui plecase la ora 11 fix, asta putand fi cauza "atentiei ratacitoare" a baiatului). Pentru Rashid, povestile incep sa i se opreasca pe buze, nascand o serie de conflicte.
Orasul G, invecinat cu Valea K, pitita in Muntii M, acolo unde merg Rasid si Harun, este lumea in care se dezvaluie adevarul si calatoria prin care Harun ajunge sa cunoasca izvorul si talcul povestilor.
Prin Harun si marea de povesti, Salman Rushdie da povestilor viata si oamenilor, povesti.
Buna seara, Melania
Am citit, intr-o noapte, “Buna seara, Melania” de Rodica Ojog –Brasoveanu. Din curiozitate- cu o saptamana inainte sotul meu imi vobise despre autoare ca despre “o a doua Agatha Christie”. A trebuit sa vad cu ochii mei – la propriu vorbind-pentru a crede.
Mi-a placut ideea de a intalni ca personaj principal o batranica simpatica si vioaie. Atitudinea ei scolareasca in fata agentilor de la Interpol, dar si a prietenilor, rolul de femeie nepriceputa, stangace pe care l-a jucat Melania toata viata- asa cum reiese din spusele lui Florence, personaj secundar- m-au dus in eroare. Nu stii daca Melania este personaj pozitiv sau personaj negativ, parca nu se lasa incadrata in niciun tipar. Batranica se afla tot timpul in miscare, pe o scena imaginara: fie este actorul principal si isi joaca rolul tinand cont de cele mai mici detalii, fie este papusarul in mainile caruia cunoscutii se misca rapid si controlat.
Ambitie, inteligenta si rabdare- la acete trei cuvinte as rezuma paginile cartii.
marți, 7 octombrie 2008
Singur sub dus
Mi-a placut Dan Chisu? Da. Pentru ca e la moda? Nu.
L-am cunoscut pe Chisu..."Singur sub dus". Impactul a fost puternic. Ochiul meu de femeie, sensibil si pudic, s-a lovit de cuvintele deocheate de pe primele pagini. Am clipit des si am continuat sa citesc.
Despre lumea femeilor, frumoasa dar parsiva. Despre Chisu, barbat instruit dar fara a cunoaste drumul spre propria fericire. Si despre viata, dusul care ne spala pe toti .
Mi-a placutn Dan Chisu? Da.
L-am cunoscut pe Chisu..."Singur sub dus". Impactul a fost puternic. Ochiul meu de femeie, sensibil si pudic, s-a lovit de cuvintele deocheate de pe primele pagini. Am clipit des si am continuat sa citesc.
Despre lumea femeilor, frumoasa dar parsiva. Despre Chisu, barbat instruit dar fara a cunoaste drumul spre propria fericire. Si despre viata, dusul care ne spala pe toti .
Mi-a placutn Dan Chisu? Da.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
