vineri, 10 octombrie 2008

Harun si marea de povesti

Incerc sa imi fac propria biblioteca, dar nu cumparand carti si asezandu-le pe rafturi, ci implicandu-ma in paginile ce imi trec prin mana. Fur fiecarei file o traire, ca sa devin eu insami o mare de povesti.

Am ajuns la Harun si marea de povesti din intamplare. Cautam o carte potrivita starii de spirit a surorii mele si Harun m-a oprit, starnindu-mi curiozitatea. O mare de povesti? s-a intrebat sufletul meu de copil. Citeste!, a raspuns omul matur din mine.
Si asa am aflat ca Harun era un baietel fericit care traia, impreuna cu familia lui, fericita, intr-un oras trist, "cel mai trist dintre toate, asa de devastator de trist ca isi uitase propriul nume".

Cartea incepe intr-o nota optimista, vorbind despre vremea cand baietelul Harun era protejat de veselia tatalui sau, povestitorul Rasid Khalifa, si de cantecul suav al mamei sale, Soraya. Rasid Khalifa, poreclit de prieteni Noianul de Cuvinte si de rivali Sahul de Bla, nascocea povesti pe care le spunea in orasul sau si chiar in intreaga tara. Harun, curios ca orice copil, voia sa stie de unde veneau povestile, dar tatal lui ii raspundea doar ca povestile vin din intinsa mare de povesti "Beau din Apa calda a povestilor si dupa aceea ma simt plin de abur ca o locomotiva. (...) Apa curge dintr-un Robinet invizibil instalat pe unul dintre duhurile apei..." Copilul nu credea spusele lui Rasid, luand raspunsul ca pe o alta poveste nascocita.

Viata lui Rasid si a lui Harun se schimba insa in momentul in care Soraya ii paraseste.
Harun isi da seama ca nu se mai poate concentra mai mult de 11 minute (mama lui plecase la ora 11 fix, asta putand fi cauza "atentiei ratacitoare" a baiatului). Pentru Rashid, povestile incep sa i se opreasca pe buze, nascand o serie de conflicte.

Orasul G, invecinat cu Valea K, pitita in Muntii M, acolo unde merg Rasid si Harun, este lumea in care se dezvaluie adevarul si calatoria prin care Harun ajunge sa cunoasca izvorul si talcul povestilor.

Prin Harun si marea de povesti, Salman Rushdie da povestilor viata si oamenilor, povesti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu