Privire in viitor

Din ce in ce mai mult lectura ia forma unui cutit ascutit, ce traseaza dureros diferenta intre generatii- tinerii, cei cu varsta ce nu depaseste 20 de ani, care isi culeg informatiile nu din carti tiparite, ci prin alte metode, moderne, si oamenii trecuti de 35 de ani, care au invatat si au ramas cu bucuria de a citi.
Primii sunt pusi la zid, criticati, catalogati ca neavand radacini. Cei din a doua categorie se rezuma, de regula, la a fi mandri de "pozitia" lor, pe care o pun in valoare cu orice ocazie. Astfel s-a creat o lupta ce i-a facut pe tineri mai indaratnici, i-a indepartat si mai mult de lectura. O lupta din care nu pot iesi invingatori.

***

Promovez lectura citind.
E de ajuns? Nu, atata timp cat eu, cel care citeste, nu fac nimic pentru a strecura in sufletul unui copil bucuria de a citi. Ma simt ca si cum as avea un mar sanatos care se face mai mare si mai bun cu fiecare muscatura pe care o iau din el, iar in jurul meu stau copii ce nu-i cunosc gustul, rumegand radacini de copac.

Voi promova lectura atunci cand voi da copiilor ce locuiesc pe aceeasi scara de bloc sau copiilor din parcuri sau copiilor de oriunde ar fi ei carti care mi-au incantat copilaria, fara a ma interesa ce salariu au parintii lor. Voi promova lectura atunci cand voi prinde curajul sa merg intr-o scoala si voi propune dirigintilor o ora de prezentare a literaturii pentru copii, ora in care sa le vorbesc despre lumea minunata a cartilor, ora in care sa ii plimb de la insula lui Robinson Crusoe la Coliba unchiului Tom. Voi promova lectura atunci cand voi reusi sa strang o mana de suflete si sa organizez un cerc de lectura, unde sa se discute saptamanal sau lunar despre o carte- nu un cenaclu in care copiii sa citeasca propriile creatii.

Sunt doar trei pasi pe care ii voi face, fara a ma mandri ca promovez lectura. Sunt gesturi simple, atat de simple ca orele de limba romana coordonate de o profesoara cu har, careia ii multumesc si acum dupa fiecare carte citita.

Randurile citite, jocul intre bucuria sufletului si sclipirea mintii

Bloguri. Site-uri. Ma "invart" prin ele zilnic, citind stiri si impresii.

Dar de cand a inceput concursul "Promovez Lectura" pe Tamada.ro ma intreb daca eu fac acest lucru, daca doar noutatile si impresiile culese de pe internet ma "arunca" printre cei ce promoveaza lectura.
Nu stiu ce ar spune specialistii, dar sufletul meu a raspuns negativ: nu, materialele publicate in presa ori materialele bloggerilor din lista ta de preferinte nu se incadreaza in domeniul "lectura".
Si am inceput sa-mi explic ce presupune, pentru mine, lectura.

In primul rand, o carte ce are cotor.
Am sesizat ca pot sa citesc pagini intregi scoase la imprimanta, insa nu am aceeasi satisfactie ca atunci cand pun mana pe o carte cu pagini legate, numerotate, o carte in care imi pot strecura un semn de carte. (Asta nu inseamna ca daca nu este o carte frumos legata randurile citite nu constituie lectura....:) )

In al doilea rand, liniste.
Nu m-am educat sa simt mesajul unei carti daca nu o citesc in liniste. Am citit in mijloace de transport- aglomerate sau mai putin aglomerate- sau in pauze, la serviciu. Insa nu am avut satisfactia cititului. Am inteles mesajul, dar nu am reusit sa il simt. Aveam senzatia pe care o traiam eleva fiind, cand ii spuneam profesoarei de fizica lectia de la un capat la celalalt, urmarind cu ochii mintii randurile din caiet si tinand strans- inchisi ochii sufletului.

Toate cartile citite intra in categoria lectura?.
Da, pentru ca fiecare carte imi arata o frantura de lume sau imi contureaza o parere despre un anumit lucru sau ma face sa descopar ori sa cunosc mai bine un scriitor. Fiecare carte citita este un raspuns intr-o lume a intrebarilor.
Si nu, atata timp cat o carte citita satisface doar mintea, nu si sufletul.

Si totusi, promovez lectura?
Da, atata timp cat pe noptiera cartile se succed, foile citite lasa loc foilor necitite si sufletul mi se umple de bucurie cu fiecare pas pe care semnul de carte il face printre pagini.