Zece povestiri. Interesante, dar nu iesite din comun. Atat au cuprins paginile cartii pe care am citit-o ieri seara.
Marguerite Yourcenar, autoarea, transmite doar esenta. Renunta la detalii si lasa actiunea sa se scurga repede, parca alergata de cealalta povestire.
Mi-a placut foarte mult povestirea pe care a creat-o insasi Yourcenar, fara a avea ca sursa de inspiratia folclorul sau traditiie orientului (cum a facut pentru celelalte povestiri). Cea despre credinta, iubirea de Dumnezeu si iubirea lui Dumnezeu, Sfanta-Fecioara- a Randunelelor. Prin Laptele mortii mi-am adus aminte de Ana lui Manole, dar am fost surprinsa de ultimele randuri. Iar Vaduva Aphrodisia m-a intristat.
Zece povestiri sunt o lectura placuta de seara.
luni, 13 octombrie 2008
vineri, 10 octombrie 2008
Harun si marea de povesti
Incerc sa imi fac propria biblioteca, dar nu cumparand carti si asezandu-le pe rafturi, ci implicandu-ma in paginile ce imi trec prin mana. Fur fiecarei file o traire, ca sa devin eu insami o mare de povesti.
Am ajuns la Harun si marea de povesti din intamplare. Cautam o carte potrivita starii de spirit a surorii mele si Harun m-a oprit, starnindu-mi curiozitatea. O mare de povesti? s-a intrebat sufletul meu de copil. Citeste!, a raspuns omul matur din mine.
Si asa am aflat ca Harun era un baietel fericit care traia, impreuna cu familia lui, fericita, intr-un oras trist, "cel mai trist dintre toate, asa de devastator de trist ca isi uitase propriul nume".
Cartea incepe intr-o nota optimista, vorbind despre vremea cand baietelul Harun era protejat de veselia tatalui sau, povestitorul Rasid Khalifa, si de cantecul suav al mamei sale, Soraya. Rasid Khalifa, poreclit de prieteni Noianul de Cuvinte si de rivali Sahul de Bla, nascocea povesti pe care le spunea in orasul sau si chiar in intreaga tara. Harun, curios ca orice copil, voia sa stie de unde veneau povestile, dar tatal lui ii raspundea doar ca povestile vin din intinsa mare de povesti "Beau din Apa calda a povestilor si dupa aceea ma simt plin de abur ca o locomotiva. (...) Apa curge dintr-un Robinet invizibil instalat pe unul dintre duhurile apei..." Copilul nu credea spusele lui Rasid, luand raspunsul ca pe o alta poveste nascocita.
Viata lui Rasid si a lui Harun se schimba insa in momentul in care Soraya ii paraseste.
Harun isi da seama ca nu se mai poate concentra mai mult de 11 minute (mama lui plecase la ora 11 fix, asta putand fi cauza "atentiei ratacitoare" a baiatului). Pentru Rashid, povestile incep sa i se opreasca pe buze, nascand o serie de conflicte.
Orasul G, invecinat cu Valea K, pitita in Muntii M, acolo unde merg Rasid si Harun, este lumea in care se dezvaluie adevarul si calatoria prin care Harun ajunge sa cunoasca izvorul si talcul povestilor.
Prin Harun si marea de povesti, Salman Rushdie da povestilor viata si oamenilor, povesti.
Am ajuns la Harun si marea de povesti din intamplare. Cautam o carte potrivita starii de spirit a surorii mele si Harun m-a oprit, starnindu-mi curiozitatea. O mare de povesti? s-a intrebat sufletul meu de copil. Citeste!, a raspuns omul matur din mine.
Si asa am aflat ca Harun era un baietel fericit care traia, impreuna cu familia lui, fericita, intr-un oras trist, "cel mai trist dintre toate, asa de devastator de trist ca isi uitase propriul nume".
Cartea incepe intr-o nota optimista, vorbind despre vremea cand baietelul Harun era protejat de veselia tatalui sau, povestitorul Rasid Khalifa, si de cantecul suav al mamei sale, Soraya. Rasid Khalifa, poreclit de prieteni Noianul de Cuvinte si de rivali Sahul de Bla, nascocea povesti pe care le spunea in orasul sau si chiar in intreaga tara. Harun, curios ca orice copil, voia sa stie de unde veneau povestile, dar tatal lui ii raspundea doar ca povestile vin din intinsa mare de povesti "Beau din Apa calda a povestilor si dupa aceea ma simt plin de abur ca o locomotiva. (...) Apa curge dintr-un Robinet invizibil instalat pe unul dintre duhurile apei..." Copilul nu credea spusele lui Rasid, luand raspunsul ca pe o alta poveste nascocita.
Viata lui Rasid si a lui Harun se schimba insa in momentul in care Soraya ii paraseste.
Harun isi da seama ca nu se mai poate concentra mai mult de 11 minute (mama lui plecase la ora 11 fix, asta putand fi cauza "atentiei ratacitoare" a baiatului). Pentru Rashid, povestile incep sa i se opreasca pe buze, nascand o serie de conflicte.
Orasul G, invecinat cu Valea K, pitita in Muntii M, acolo unde merg Rasid si Harun, este lumea in care se dezvaluie adevarul si calatoria prin care Harun ajunge sa cunoasca izvorul si talcul povestilor.
Prin Harun si marea de povesti, Salman Rushdie da povestilor viata si oamenilor, povesti.
Buna seara, Melania
Am citit, intr-o noapte, “Buna seara, Melania” de Rodica Ojog –Brasoveanu. Din curiozitate- cu o saptamana inainte sotul meu imi vobise despre autoare ca despre “o a doua Agatha Christie”. A trebuit sa vad cu ochii mei – la propriu vorbind-pentru a crede.
Mi-a placut ideea de a intalni ca personaj principal o batranica simpatica si vioaie. Atitudinea ei scolareasca in fata agentilor de la Interpol, dar si a prietenilor, rolul de femeie nepriceputa, stangace pe care l-a jucat Melania toata viata- asa cum reiese din spusele lui Florence, personaj secundar- m-au dus in eroare. Nu stii daca Melania este personaj pozitiv sau personaj negativ, parca nu se lasa incadrata in niciun tipar. Batranica se afla tot timpul in miscare, pe o scena imaginara: fie este actorul principal si isi joaca rolul tinand cont de cele mai mici detalii, fie este papusarul in mainile caruia cunoscutii se misca rapid si controlat.
Ambitie, inteligenta si rabdare- la acete trei cuvinte as rezuma paginile cartii.
marți, 7 octombrie 2008
Singur sub dus
Mi-a placut Dan Chisu? Da. Pentru ca e la moda? Nu.
L-am cunoscut pe Chisu..."Singur sub dus". Impactul a fost puternic. Ochiul meu de femeie, sensibil si pudic, s-a lovit de cuvintele deocheate de pe primele pagini. Am clipit des si am continuat sa citesc.
Despre lumea femeilor, frumoasa dar parsiva. Despre Chisu, barbat instruit dar fara a cunoaste drumul spre propria fericire. Si despre viata, dusul care ne spala pe toti .
Mi-a placutn Dan Chisu? Da.
L-am cunoscut pe Chisu..."Singur sub dus". Impactul a fost puternic. Ochiul meu de femeie, sensibil si pudic, s-a lovit de cuvintele deocheate de pe primele pagini. Am clipit des si am continuat sa citesc.
Despre lumea femeilor, frumoasa dar parsiva. Despre Chisu, barbat instruit dar fara a cunoaste drumul spre propria fericire. Si despre viata, dusul care ne spala pe toti .
Mi-a placutn Dan Chisu? Da.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
